Despre fenomenul mcdonaldizării

           În 1995,  sociologul american  George Ritzer, demonstra într-un studiu care a devenit o carte  foarte apreciată în rândurile specialiştilor cum că  sistemul McDonald’s-ului s-a depăşit pe sine transformându-se dintr-un simplu restaurant într-o matrice, o paradigmă ale cărei caracteristici au influenţat toate segmentele vieţii sociale evoluând  de la colivia de fier (Max Weber)  la fabrica fast-food.         Autorul stabilea patru dimensiuni ale mcdonaldizării: eficienţa, calculabilitatea, previzibilitatea şi controlul prin tehnologii nonumane.

       Eficiența. Traseele prestabilite și mâncatul cu mâna.Societatea în care trăim nu acceptă  ineficiența. În orice domeniu de activitate este prioritar să fii eficient, să dezvolți competențe :la o firmă, în sistemul bancar ,mai nou, în instituțiile de învățământ, documentele trebuie să dovedească eficiența angajaților deoarece în caz contrar ești eliminat, ineficient. Astfel, potrivit autorului,eficienţa este „metoda optimă de a trece de la o situaţie la alta”. Pentru clientela Mac-ului, „restaurantul McDonald’s oferă cel mai confortabil mod de a trece de la starea de a-ţi fi foame la aceea de a fi sătul”. Când poţi să faci două lucruri în acelaşi timp, să conduci maşina şi să iei masa, poţi spune că ai atins o culme a eficienţei, un exemplu bun fiind  în acest sens sistemul drive-in, care permite conducătorilor auto să ia masa în drum spre locul de muncă. Renunțăm la ce nu este atât de important. Am început cu mâncarea. Mama de astăzi nu este realizată dacă nu este o femeie de carieră.Și atunci întrebarea devine : cine mai are timp să gătească  de vreme ce mama e o femeie de carieră? Când ești nevoit să fugi de la o întâlnire la alta, știi traseul la cel mai apropiat: fast-foodul. Când  ești atât de ocupat încât o mână îți este pe volan sau pe telefon cealată mână  poate ține mai bine un sandwich decât o furculiță, cuțit sau chiar o farfurie.             

       Suntem din ce în ce mai calculați, cu banii nostrii și mai ales cu timpul nostru.Când totul tinde să fie atât de planificat în noul haos care ne curpinde, cui i-ar plăcea să mai dea peste imprevizibil. Auzim din ce în ce mai des „sunt ocupat peste săptămână” ,„am agenda ochi”etc. Orice încercare din partea cuiva să ne abată de la ceea ce „suntem programați să facem ” este percepută ca agresiune.

         Calculabilitatea.Marele Mac și micii cartofi prăjiți.Mulți suntem sclavii tehnologiei într-un timp istoric în care nu există termenul de robi. Robii nu fac parte din scara ierarhică, și totuși, ca și angajați sau clienți, tot cu acest titlu putem fi “înnobilați”. A doua caracteristică a mcdonaldizării este „calculabilitatea”, care înseamnă „punerea accentului pe aspectele cantitative ale produselor vândute (mărimea porţiei, costul) şi ale serviciilor oferite (timpul necesar pentru a obţine produsul)”.

        Previzibilitatea. Mall-ul este un loc ferit de ploaie.  Este titlul unul capitol prin care, citindu-l ne-am dat seama că preferăm să facem ceea ce știm, să avem de a face cu lucruri cunoscute pentru că tot ceea ce este din exteriorul a ceea ce suntem programați să știm sau sau să facem este „nociv” pentru psihul nostru . Dacă mâncăm la McDonald s știm că vom primi cartofi de aceeași mărime și burger cu același gust; aceste caracteristici indică faptul că standardul este un confort minim al celui care nu mai dorește nimic. Previzibilitatea este garanţia pe care o oferă McDonald’s că „produsele şi serviciile sunt aceleaşi indiferent de loc”. Mcdonaldizarea s-a extins la nivelul întregii vieţi a individului. Mcdonaldizarea face ca bebeluşii să poată fi proiectaţi. Există o „mcdonaldizare a fertilizării” de pe urma căreia pot „beneficia” şi bunicile:deși pare un basm  chiar şi bunica poate să mai nască o dată.  Ne putem programa nașterea copiilor, putem să stabilim chiar zodia acestora, data și locul nașterii ( am întâlnit pe cineva care și-a „proiecat” nașterea bebelușului de Sf. Valentin).

           În ultimii ani fenomenul mcdonaldizarii a cuprins și domeniul pompelor funebre. Noi, românii, avem un cult deosebit pentru cei decedați. Aspectele spirituale ale trecerii într-o altă viață au dobândit o altă conotație: cea a mcdonaldizării.Grotesc chiar, mcdonaldizarea  morţii se manifestă masiv şi la noi. În spirit competitiv,serviciile de pompe funebre și-au construit site-uri pentru a convinge clientele în ceea ce privește…eficiența. Dacă veți da căutare pe Google la „servicii funerare”  nu veţi regreta. Serviciile funerare au texte de autoprezentare în care ţi se garantează promptitudinea, rapiditatea şi eficienţa serviciilor. Pe unele siteuri poți descoperi chiar videoclipuri care promovează un fel de filosofie de viaţă: „Deschide ochii; vezi frumuseţea vieţii, oportunităţile vieţii, profunzimea dincolo de aparenţe… Lumina de dincolo de nori… Deschide ochii. Nu pierde timpul… nu trăieşti o veşnicie”. Firmele de servicii funerare cu nume mitologice, simbolice promit „înmormântări în stil european” de calitate sau având un raport eficient între calitate și preț: „ doar cu Ivan și mașina lui/ veți obține cheile Raiului”.

            De la moartea privită ca nuntă cosmică evocată Miorița la ritualul funerar în societatea de consum  semnificația morții s-a modificat drastic. Trecerea într-o altă lume nu mai are ca normă legătura cu Dumnezeu, cu Sacrul, ci rapiditatea şi igiena. Personajele cele mai importante la o înmormântare sunt supravieţuitorii. Aceștia depun toate eforturile  să se elibereze de un cadavru inoportun.Cel decedat  nu mai are nimic dintr-o persoană;este doar un cadavru care trebuie separat cât mai repede de societatea celor vii.  Drumul pe care îl făcea sufletul timp de 40 de zile după moarte, importanţa pe care o avea ajutorul celor vii în perspectiva unei judecăţi și a unei vieți de apoi, tărâmul celălalt, al strămoşilor ţin acum  de vechi. Cu cât suntem mai evoluaţi, cu atât suntem mai inumani. Omul societății de consum nu mai face obișnuitul praznic de pomenire a celui decedat: cheamă firma de catering. Omul modern este din ce în ce mai puţin obişnuit să muncească, fiindu-i uşurată existenţa prin apariţia tehnicilor nonumane de producţie, transformând munca în „activităţi de rutină, simple, automate, pe care oricine le poate învăţa”. 

            Azi, tehnologia avansată permite producţie mare într-un timp foarte scurt. Părinții s-au obișnuit să aștepte ajutorul copiilor care au problem mult și mult mai importante decât să aibă grijă de propriii părinți. Ei înșiși așteaptă ceva mult mai eficient decât sprijinul odraslelor: azilul la standarde europene care să-I ocrotească de injuriile aduse de cei pe care i-au proiectat, supravegheat, monitorizat și sponsorizat cu atâta devotament. Părinții care nu mai sunt eficienți sunt dramatic eliminați.

        Calculabilitatea, cea de-a doua coordonată identificată de autor, permite determinarea eficienţei, punându-se accent pe aspectele cantitative ale produselor, fiecare activitate fiind măsurată, iar mediocritatea compensată de porţiile mari sau aromele tari: „în cel mai bun caz, clienţii pot aştepta de la restaurantele fast-food o mâncare modestă cu un gust puternic; de aici cartofii prăjiţi dulci şi săraţi, sosurile bine asezonate, shake-urile cu zaharină”. Previzibilitatea este o alta dimensiune importantă a mcdonaldizării, aceasta constând în standardizarea meniurilor, ingredientelor şi a proceselor. Asupra clientelei se exercită controlul , dar controlul se extinde și asupra angajaţilor, care „trec printr-un sistem de bandă rulantă, plimbându-i prin restaurant în modul dorit de conducere. Clienţii ştiu că trebuie să se alinieze la coadă, să meargă la ghişeu, să comande, să plătească, să-şi ducă mâncarea la o masă liberă, să mănânce, să strângă resturile, să le ducă la pubelă, să plătească”. Cea mai importantă componentă a mcdonaldizării este tehnologia nonumană. Astfel, mâncărurile pot fi gătite la temperaturi constante, într-un timp scurt, tehnicile de congelare şi cuptoarele cu microunde permit păstrarea şi pregătirea semipreparatelor.

          Efectele fenomenului nu întârzie să apară în„ domeniile prioritare”.Astfel,în domeniul educației s-au introdus testele grilă care permit evaluarea mult mai rapidă şi eficientă a elevilor. Prin grilă, rezultatul își oferă doar percepția pregătirii cantitative nu și calitative al subiectului educat.În acest context devine importantă cantitatea şi nu calitatea, “accentul este pus pe câţi studenţi – sau produse – pot fi trecuți prin sistem şi ce calificative obţin, nu pe ce au învăţat”. În politică şi mass-media, tehnica sondajului de opinie şi a calculării ratingului au dus la aceeaşi predominanţă a factorului cantitativ.

           Controlul. Roboți umani și nonumani. Computerul a mcdonaldizat comunicarea, conversaţiile fiind standardizate, controlate și încadrate în anumite tipare previzibile. Dispare intimitatea, nimic nu mai e secret. Max Weber susţine ca excesul de raţionalitate duce la dezumanizare, ceea ce se şi întamplă în lumea contemporană. Astfel, dispare “magia” din vieţile noastre, visele şi alte lucruri care ne fac viaţa mult mai frumoasă, de poveste. De asemenea, susţine că mcdonaldizarea a distrus diversitatea culinară, a “eclipsat” mâncarea tradiţională. În viziunea lui Steinbeck, dezumanizarea începe în momentul în care noi, oamenii, ne îndepărtăm de natură: „omul stătea în scaunul său de fier şi era mândru de dârele drepte pe care nu le voise, de tractorul care nu era al lui, mândru de forţa pe care nu putea să o stăpânească. Când grânele au crescut şi au fost secerate, niciun om n-a sfărâmat în palmă un bulgăre fierbinte, lăsând ţărâna să se cearnă printre degete. Nicio fiinţă omenească n-a atins sămânţa şi n-a privit cu sufletul la gură creşterea grânelor”. 

            Un fenomen similar se întâmplă în lumea animalelor: copilul din zilele noastre își dorește cu ardoare un animal de companie. Părintele este suspicios: dacă este purtător de viruși, dacă nu este din cea mai pură rasă, dacă are vaccinurile făcute la timp etc. Copilului I se interzice apropierea de animalul de companie care nu se supune standardelor.La fel se întâmplă şi în cazul animalelor care nu văd lumina soarelui. În domeniul  sănătăţii, problemele de fertilitate, de sarcină si genetice sunt controlate, tehnica permiţând femeilor să aibă copii la orice vârstă. Afirmaţia care atrage atenţia este aceea că mcdonaldizarea pare „a încerca să înlocuiască legile naturii cu un regim complet raţionalizat, construind o lume eficientă, previzibilă şi controlabilă din toate punctele de vedere”. Mcdonalizarea, ca şi alte fenomene existente în lumea contemporană, are puncte forte, dar și puncte slabe. Mcdonaldizarea ne „eficientizează” activităţile de zi cu zi, dar, din păcate,în acelaşi timp, ne dezumanizează, ne transformă în nişte roboţei care muncesc repede şi eficient, dar, de cele mai multe ori, uită să trăiască cu adevărat, să simtă plăcerile vieţii, să se lase purtaţi de vise şi de sentimente.

      Iraționalitatea raționalității. Ambuteiajele de pe autostrada fericirii. Titlul Iraționalitatea raționalității atrage și are o ironie . Fiecare capitol în parte lasă  semne de întrebare și exclamare :Ce avem? Ce vrem? Și ce primim? Știm oare că, de fapt tot noi muncim mai mult când așteptăm la cozi pentru mâncarea “rapida” și ne luăm singuri cele necesare precum șervețele, ketchup, sau sucuri de la dozatoare și când tot noi strângem după noi ți mai ți plătim pentru niște servicii care nu ne sunt acordate?              

          Știm că urările de bun venit, de plecare sau din timpul unei zile sunt doar niște replici învățate și spuse mecanic cu zâmbete false, asta dacă ele există? Căsuțele bifate din testele grilă pot măsura cu adevărat cunoștiințele acumulate de elevi?                

         În final. George Ritzer menționează câteva industrii care reușesc să scape de acest fenomen în capitolele Frontierele mcdonaldizării. Nașterea,moartea și actele care sfidează moartea. Să facem față McDonaldizării.

          Prin această carte autorul ne ajută să conștientizăm aspectele definitorii ale societății actuale în care trăim . Din păcate, din 1995, anul apariției cărții până în prezent  fenomenul a luat amploare, s-a  intensificat, devenind o forță pentru o lume dominată de tehnologie și pragmatism care a devenit o rețea de structuri raționalizate, o colivie de catifea sau de cauciuc.

                                                                                                                                                                                              Prof. Ţifrea Corina